Una dintre primele noastre cumpărături făcute după căsătorie , a fost o canapea.
Amândoi eram la primul mariaj și la prima canapea conjugală, de unde și greutatea acestui eveniment.
Magazinul ales de el se numea “Restauration” și avea printre cele mai costisitoare canapele. Pretul uneia era cât costase apartamentul meu disconfort 1 din Tatarasi, și-mi mai rămânea și de-o Mobra.
In schimb, magazinul ales de mine, era de trei ori mai ieftin și înghesuit ochi cu canapele gen Elvila.
Adică frumoase.
Nici la model, culoare, țesătura, forma picioarelor sau a bratelor nu am putut sa cadem de acord, astfel încât vânzătoarea, obosita ascultându-ne, si-a pierdut orice speranța de comision si ne-a trântit-o direct sa mergem la un psiholog specializat in terapia cuplului și apoi sa ne apucam de cumpărat mobila.
Eu auzisem ca proaspăta soție trebuie sa-și aleagă cu grija bataliile, sa nu se iroseasca in astea mici, pentru a fi in forța la adevăratul război.
Am mers, deși, la magazinul ales de el. Am semnat contractul, am plătit factura, urmând sa așteptam sase săptămâni pana la livrare. Canapeaua aleasa de el: una solida, verde pădure, a câștigat.
Aceasta canapea era urâta, foarte urâta; o silueta de urs, perne mari, mereu mototolite, picioare lemnoase, butucănoase, un verde vânătoresc. Era însă făcută impecabil și atât de comfortabila încât musafirii nu mai voiau sa plece.
Chiar după expirarea vizei.
Pe ea au crescut doi copii, au făcut- o cazemata, trambulina, pista, casa păpușii, loc de teme și de mâncat spaghete cu sos și loc de carantina când aveau gripa. Pe ea a procreat baby sitter-a când a prins momentul.
A rămas cu noi pentru următorii 16 ani, fără ca măcar sa-i cada naibii un șurub, piuliță, cui, sa i se rupă un arc sau sa i se rărească țesătura.
Rock solid sofa i-a fost numele.
Dar pe atunci toate astea erau “ viitor” și nu-l știam.
Când a venit sorocul livrării, pentru ca biroul meu era mai aproape de casa, am dat eu o fuga sa o recepționez.
In timp ce o despachetau din hârtii și cartoane și plastice, încă sperând sa scap de ea, m-am gândit ce bine ar fi sa fie alta decât cea comandata, una galbena cu dungi mov, de exemplu, ceva oribil, ceva hidos.
As fi putut sa o trimit înapoi.
Din păcate era chiar cea comandata; verde- pădure.
Dar speranța ca ar fi putut fi returnabila a rămas cu mine. Asa ca atunci când el m-a sunat de la biroul lui din Washington, sa vadă cum a decurs livrarea, m-am trezit spunându-i ca:
- A ajuns, este cea aleasa de tine, doar ca e galbena cu trandafiri roșii. Nu știu ce s-a întâmplat, cred ca o încurcătura in depozit, asta e, asta a rămas, nu vreau sa mai așteptam doua luni pana vine cea buna. E urâta tare, da! Galben cu roșu , da, foarte intens.
Soțul meu a sunat imediat la Visa card și a anulat plata. A sunat apoi la depozitul de mobila și abia stăpânind-și furia i-a anunțat ca el nu plătește pt o canapea galbena cu trandafiri roșii și sa vina urgent sa și-o ia înapoi !
Așa uimiti au fost când au auzit de acest model de canapea, încât au pus la telefon chiar pe proprietarul firmei și el a căutat in acte, s-a foit încurcat și i-a răspuns : “Sir! Noi NICI NU AVEM o canapea gal-be-na cu tran-da- fi-ri roșii !!
Ca orice client înfuriat, fumegând, el i-a aruncat in fata purul adevăr :” bineînțeles ca nu o aveti, pentru ca ESTE LA MINE ACASĂ !!! Mi-ati trimis-o mie !!!
Seara târziu , când a ajuns acasă, obosit, a deschis usa, a zărit canapeaua, s-a dus înapoi la usa, a citit pe ea numărul, demonstrativ, ca pentru a-și reconfirma ca e casa lui.
S-a asezat pe canapeaua verde- forest, a oftat încetișor și a spus :
Good news: is the right sofa, bad news: I am married and I still love you.
(Partea buna: e canapeaua comandata, partea rea: sunt însurat și încă te iubesc)
Life is good ❤️