Delfinii

“Vrem și noi sa innotam cu delfinii !!”

Pentru 100$ copiii mei ar fi intrat in bazin și asistați de un jamaican in costum lycra, lucios, ar fi pupat de plăcere și pentru poza un delfin plictisit de atâtea efuziuni sentimentale.

Ar fi innotat cu el și apoi ar fi primit o fleoscaiala de stropi din coada de delfin plesnita in apa. Total 20 minute.

Tatăl lor a spus da, sa luam bilete.

Eu i-am luat deoparte, ne-am dat jos ochelarii de soare sa ne vedem la ochi și sa am o cale de a trimite logica ( sanatoasa, românească) de la mine către ei.

Guys, cu 100$ putem umple acasă cada cu apa, punem și jeturile alea sa facă valuri, va cumpăr șase Pești congelati, mari, frumosi cu care va puteți săruta și înota, cât vrei voi ! Va fac poze, va plescăiesc eu cu apa, timpul este nelimitat, mai mult de 20 de minute! Pe urma ii și prajim cu sos din ăla bun, PLUS, va rămâne câte 30$ la fiecare sa va luați ce vreți voi ( adică Lego și rujuri și clame de par).

Amândoi au fost de acord.

Tatăl lor nu a știu de ce s-au răzgândit. De frica? I-am zis sa nu insiste ca sa nu ii facă sa se simtă fricoși, inadecvati.

Anul următor însă, i-am scăpat la sărutat delfinii. In Mexic.