Eram patru in camera de camin din Puskin, dar numai una era dezghețată si fun. Tipa era drăcoasa rau și se cam plictisea cu noi, așa ca seara pleca in camera altor gagici sa fumeze și sa joace acolo, canastă.
Ca sa nu ne trezească la 2 dimineața când se întorcea, își lasa pregătite pe pat pantalonii și bluza in care urma sa se schimbe, pe întuneric și in șoaptă.
Noi nu aveam internet sau tv, dar aveam o papiota și un ac, așa ca i-am cusut “ ieșirea” din cracul stang și “ exitul” din mâneca dreapta. Ca sa fie pe jumate intrata și pe jumate blocată, la 2 dimineața, in întuneric încercând sa nu facă zgomot.
Nu știu cum, dar atunci când îți îmbraci pantalonii, niciodată nu te aștepți la un blocaj. Știi ca, indiferent de conjunctura, vei ieși prin crac. Și dacă asta NU se întâmpla, dezechilibrul, uimirea și înjurăturile sunt sublime.
In calmul nopții printre icnete, alunecări și derapaje se putea auzi “ Violeta, in p - m, bai! Ai cusut și bluza ??? cum se descoase asta?! “
In astfel de condiții vitrege, s-a clădit de-a lungul anilor, una dintre prieteniile mele cele mai solide.