Doua plus unu, Gabi S

Într-un oraș cu oameni albaștri, Gabi S era verde neon, atât de tare părea ca nu aparține.

Era înalt și mladios într-un fel elastic, sportiv, ca un model cu suspensii pe lângă căruțele cu roti de lemn.

Avea ochii - o linie îngusta, asiatica și pentru a crea confuzie, buzele pline, de la tropice.

Nimic nu se lega la el.

Parea ” prețios” ( aloof) , dar era prietenos, fără asperități și mofturi și fără unghiuri ascuțite. Se purta într-un fel regal, drept cu bărbia înainte, așa cum ii spui fiului sa se prezinte la interviul pentru jobul de la banca.

Gabi S era la liceul de chimie, intr-o clasa de elita. Oricum, din clasele astea urma ca toți sa devină specialistii combinatului de prelucrare a petrolului, rafinărie, pe scurt.

Ceea ce nu avea sa se întâmple.

Combinatul a fost vândut la fier vechi și ni se întoarce acum, sub forma de cutii de conserve. De Mazăre. De fasole cu ciolan. De scrumbie.

Dar pe atunci asta era viitor. Și pentru viitor trebuie sa te educi.

Gabi S era toată iarna la patinoar.

Intr-o iarna, pe când patinoarul nu era încă deschis, l-am întâlnit pe Dealul Grecilor. A zis sa imi arate cum sa îl cobor cu patinele in picioare. Nu stiu ce unghi de înclinare are dealul ăla, dar știu ca sunt încă in viața pentru ca am știut, in unele momentele din viața mea, sa spun NU.

Geamul lui dadea la alimentara de la Sfat, dar nu alerga la cozi pentru ca părinții lui erau la nivelul la care cozile veneau la ei.

Avea foarte multe cărți, la vremea când trebuia sa “ le prinzi” și le mai și luai la pachet cu conferințele lui Ceaușescu.

Biblioteca lui avea doar partea buna a pachetului: Preda, Stanescu, Lev Tolstoi, etc.

Mi-a împrumutat cărți: Bonaparte, Tolstoi și returnarea lor nu se făcea simplu, “ mulțumesc, as vrea alta”, ci eram subiectul unui examen incomod cu întrebări și gimnastica intelectuala.

Era un test imposibil de trecut.

Ma mir ca nu m-a lăsat pe vara.

Dar intr-o zi, am simțit ca ne-am putea îndrepta către partea in care el “ ma pică”.

Deși nu era ” follower -ul meu “ , m-a invitat prin telefon la Zodiac ( pe laterala la restaurant Intim).

Asta a fost prima cafenea deschisa după 89 in Onesti. Mese joase, bezna, fum, un glob disco , primele semne de free spirit.

Cerasela , prietena mea cea mai buna care mi/a luat toți iubiții, avea sa il scape pe asta, am ranjit și i-am spus triumfătoare despre invitația primită de la Gabi S.

Da! Da! Chiar el.

Pentru ca istoria nu doar se repeta , ci obsesiv face asta, Cerasela mi-a zis ca, uite și tu, ce năstrușnic e totul, dar EXACT in aceeași zi și același loc, Gabi S, da el, chiar el, o invitase ȘI PE EA.

Asta era capacul tuturor ambiguităților legate de el, asta era prea de tot!

M-ai invitat pe mine, și pe Cerasela , la Zodiac in ACEEASI zi, ACEEASI ora ?!?!?

Da! A răspuns el calm.

Pai de ce ? Am întrebat deja consolata ca nu e vorba de “ a pica” ci de “ a face vânt”.

Raspunsul lui, pana azi, 30 ( treizeci) de ani mai târziu, încă e rămas subiect de disputa între mine și Ceraela.

Noi încă nu știm ce a vrut sa spună!!!

Intre timp el s-a mutat in București, și-a luat primul din oraș cea mai rapida mașina, a devenit director și a făcut o cariera de succes, iar eu și Cerasela, încă nu am înțeles nimic din acest raspuns al lui:

- V-am invitat pe amândouă ca sa am in același timp și Frumusețea și Conversația !

Azi, după 30 de ani, tot mai evident, amândouă devenim “ conversatia“ , ceea ce, și mai mult adâncește rana.

Life is Good ❤️