Dragi vegetarieni, scuze pentru aceasta poveste. Nu am vrut. A trebuit. 😬
—————
La fel ca toate Româncele, știu și eu, venită cu un cuțit bine ascuțit, tocmai de la Iași, sa pregatesc o pasare, de la starea ei de vie - cotcodăcind, pana la cea de crocanta in tava din cuptor.
Vorbesc de a începe cu transarea ei, pe sub osul pieptului, atent pentru a obține bucatile de carne cu marginea întreaga, urmărind anatomia fiecărei părți, nu vorbim aici de casapeala 🙂.
Știți voi.
Soțul meu, american, nu vazuse niciodată cum se tranșează o pasare. Nici la mama, nici la bunica, nici la abator, nici in cărți, nici la vecini, nici la tv. Desigur, nici nu era pe atunci considerat “ material” de emisiune, arta culinara a devenit in ultimii ani subiect mult mai popular și aplaud acest fapt.
Așa ca atunci când m-a văzut pe mine cum tranșez găina aia răsturnată pe fundul de lemn, și-a sunat prietenii și l-am auzit povestind : “jur ca e adevărat! Am văzut chiar acum ! Incredibil! Cred ca ii invata in scoala, nu stiu, dar e ceva de vazut !“
( I swear it’s real! I saw her myself! Can’t believe it! I guess they learn it in school! I don’t know, but is something! I tell you! )
Și nici nu văzuse tot; dacă chiar as fi vrut sa îl uimesc pana la capăt , spălam și uscam penele, le scărmănam pe cele mari, pentru a înlătura cotorii și ii aratam ce conține perna lui și geaca aceea ce a costat dublu pentru ca e căptușită cu “ down” ( numele dat la puf și pene) și nu cu vatelina.
Un prieten american venit in vizita a nimerit chiar la momentul acela când închizi focul de sub oala aburinda in care ai făcut o ciorba ce a umplut bucătăria de arome.
L-am invitat la masa , eram cu polonicul in oala, când am auzit cea mai uimitoare întrebare:
“ For God sake ! How many cans of soup did you emptied in that huge pot ? “ ( Doamne sfinte! câte cutii de supa ai golit in oala asta ? )
Life is Good ❤️
