Lady in red & Gabi P

Fiul meu mi-a făcut un blog. Nu din necesitate sau convingere, ci ca o scuza la școala și un răspuns mai cool la întrebarea ( dac-ar fi pusă) “ whats your mom job ? “

El evita sa spună “ accountant” pentru ca este total an-cool. Acum poate spune ca maica-sa are un blog, cum oricine are o orhidee poate spune ca are o“ grădina Tropicala”.

Asta e scuza mea, nu știu alții cum explica caraghioslacul blogurilor lor, nu e treaba mea, fiecare pentru el, când e vorba sa se apere de ridicol.

Înapoi la Cerasela, prietena cea mai buna care mi-a luat toți iubiții.

Zic impropriu înapoi la ea, pentru ca de fapt, eu am fost cea care s-a întors înapoi din vacanța de vara și am găsit-o complet crescută.

Dar nu crescută așa alandala, ci exact ce și cât și unde și cum și de ce trebuie.

Astea sunt o grămada de coordonate pe care sa le nimerești perfect, dintr-o data, intr-o vara.

De parca nu era sufienta povara de dus, aceasta noua forma a Ceraselei, ea fusese între timp și la Herculane. Avea, ca sa dovedească cui s-ar fi îndoit, și o poza in pantaloni scurți albi și tricou marinăresc ce cădea pe ea ca toga pe Împăratul Iulius Cezar. Stai! taie-l pe Cezar ca l-am mai avut ( Avachian) , punem pe Augustus ca asta înseamnă preafericitul și e mai bun , ca și ea zâmbește in poza.

Scuze ca insist, tricoul asta marinăresc își ondula dungile alea orizontale ( bineînțeles) ca toga lui asta, Împăratul fericit, dar nu cădeau chiar drept in jos, ci se opreau unde ar fi fost medaliile și șnururile și decorațiile lui, zăbovea acolo pe o baza viguroasa și apoi își continua drumul spre bata pantalonilor.

Adauga la asta faptul ca nimeni in viața mea, nu călătorise așa departe de Onesti, pana hat la Herculane , ca sa se și întoarcă de acolo in halul asta!

Eu nu știu sigur ce și cât știa ea, dar imediat au știut ceilalți și asta a schimbat oarecum dinamica orașului.

Dacă Onesti ar fi avut un Brad Pitt acesta ar fi fost Nicu Scurtu. Și da, nu era chiar înalt, dar se purta cu toate vertebrele aliniate in așa fel, de-l vedeai aruncând mingea in coșul de basketbal chiar dacă el își sufla de fapt nasul.

Nicu a fost, cum era și firesc , in juriul încropit ad-hoc pentru a alege miss ștrand Onesti și bineînțeles el a ales-o pe Cerasela noastră, punând între noi doua o altitudine insurmontabilă.

O las aici pe Cerasela, miss ștrand cu funda aceea in diagonala peste ea , exact ca zona tropicala peste Glob, nu ca diametru - ci temperatura, o las in aplauzele ude și plescaituri in apa, sa se bucure de succes.

Fie el chiar și efemer, ca orice succes, dar atunci nu se știa asta.

Liceul energetic, ca toate liceele din România, avea intrări prin găuri sparte- n gardul de sarma in cele patru puncte cardinale. Avea vegetație ce putea adăposti un sarut și desigur, din când in când, ramuri și frunze scoteau un fum firav de “ fără filtru”. Dar mai presus de toate: avea strajer la usa și nu trecea nimeni de lancea lui, fără matricolă cusuta cu tighel gros pe brat sau in piept. Partea asta e pentru atmosfera, orice ai adauga din liceul tău se potrivește perfect, liber la imaginație!

Când trebuie sa trec pe foaie “ prima iubire secreta” , da, a trebuit la câteva job interviuri și pentru un CV, ca sa nu las foaia goală, dar și pentru ca așa îmi imaginez ca a fost, îl trec pe Gabi P.

Va rog, fără acuzații de secretism! Dacă ar fi la cuvinte încrucișate numele lui ar purta sutana din șase.

Gabi P era primul din clasa ce știa sa răspundă cu ce forța aluneca sau e împins dracul ăla de corp cu masa x pe planul înclinat la unghiul Y.

Ca sa fim complet indispusi, corpul ăla își schimba ba masa, ba frecarea sau se răzgândea planul și își modifica el unghiul. Erau îngrozitoare, era o harababura de nedescris! Ei da, Gabi P al nostru, sau, hai sa spunem măcar odata ca sa fie spus, al meu, știa primul răspunsul.

Chiar și-atât, ar fi fost destul pentru cerintele mele, dar , așa cum le aranjează destinul pentru a ne copleși, el era și înalt, lemnos la “ textura” , dar se purta mlădioas, cum e unul care face judo de performanța.

Eu nu știam și nici n-as fi știut ceva despre judo, dacă n-ar fi venit in oraș o echipa din Frankfurt și am alergat la sala sa ii văd cum arată, primii oameni care nu erau din Onesti, Iași, Suceava, Brașov, București sau Constanta, orașe ce știam ca exista și văzusem deja ca sint cu oameni in ele.

Unul dintre ei chiar a vorbit cu mine, nu știu in ce limba, știu doar ca mi-a zis “Frankfurt pe Main” și am alergat acasă , sa caut in atlas sa văd dacă mai e un Frankfurt pe alt rau decât Main. Nu tin minte ce am aflat, dar nu vreau sa va las sa ieșiți din propoziția asta cu mâna goală, așa ca va spun ca acolo s-a născut Goethe.

Cum e de imaginat, Gabi P, era desculț și cu mâinile goale și ii apuca pe toți aia îmbrăcați in halatele lor albe și complet “ un tailored “ ( rau croite) și-i răsturna pe saltele de lăsau adâncituri ca astea din zilele noastre “ magic foam NASA” $595 on sale”.

Toate aceste mișcări de “ tai sabaki” și “ Shintai”. plus postura - semnatura a celor ce fac judo, de nu-i prinzi ca/și lasă greutatea corpului sa cada pe un singur picior, ci mereu pe ambele, îl făceau, una peste alta - un dansator foarte bun.

Gabi P a dansat cu mine.

As putea opri totul aici. Închid computerul, scot bateria, o arunc, sting luminile, scot becurile, le arunc, arunc și cutiile de chibrite, închid ușile, arunc cheile, scot un ceaslov și citesc din el pana la sfârșitul vieții. Da. Atât de categoric și definitoriu a fost acest fapt.

Gabi P a dansat cu mine “ lady in red” , noi purtând , cumva in contrast, griul hainelor comuniste. La refren mi-a luat mâna și mi-a pus-o unde, anatomic vorbind, ar fi fost inima, dar faptic era buzunarul de la geaca matlasata, in care avea un breloc cu chei, niște fise, un pix si o ghinda.

In discotecile României comuniste era frig, era podea de mosaic, pereți erau vopsiti alb cu brâu verde sau muștar, era întunecos permanent și cu toate astea, era locul cel mai romantic de pe Terra!

Dacă timpul se oprea in loc la versurile “ The lady in red is Dancing with me , cheek to cheeeeek, Lady in red! I’ve never seen you shine so bright...” ar fi fost acceptabil pentru mine mai mult decât ceea ce a urmat.

Desigur a intrat in scena Cerasela. As putea aici sa arunc tastatura asta de la etaj, ca oricum e de prisos sa mai continui, dar o fac, Gabi P a încetat sa danseze cu mine și a dansat numai cu ea.

Apoi, pentru a adauga “injury to the insult” , a început sa se tina după ea. Follower numărul, cine mai știe, durerosul număr?

Lovituri de felul asta te învață in viața sa nu-ți mai fie frica sa treci pe țeava de gaze peste răul Cașin, pentru ca oricum nimic nu mai contează.

Țeava era îngusta cât bârna Nadiei Comăneci și martor e Dumnezeu, ca deși era perfecta la bârna, și Nadia mai cădea de pe ea din cand in cand. Unii zic ca Bella Karoli, ce avea un temperament vulcanic, se enerva nespus la faze din astea, dar nu dați “ copy & paste” la informație, când va scrieți eseul ăla “ cum mi-am petecut vacanța de Paștele cailor” sau “ orașul meu cel mai frumos din Cosmos”.

Ori , dacă insistați , dați, dar nu citați sursa.

Plus ca bârna ei, oricat de vitrega, totuși nu era niciodată uda sau acoperită de chiciură și polei.

Import este doar ca țeava de gaze îmi scurta drumul spre casa și dacă nu muream căzând de pe ea in Casin, sigur ajungeam mai repede la singurii prieteni statornici, ce inca ii recomand: cărțile.

Primăvara acelui an a venit nu doar cu bla-bla - bla de muguri și flori, ci și cu o Răsturnare de situație absolut uimitoare: Gabi P apărea ici și colo cu Simona.

Acuma voi o sa ma bateți pe umăr, sa o las mai moale, ca poate era o întâmplare și de fapt nu erau împreuna, ci mergeau in aceeași direcție!

Nu tine! Chestia asta o Încearcă și soțul meu de mulți ani și , la fel, nu tine!

Ei putea fi întâmplator la aceeași masa la cofetăria Crinul, când toate celelalte mese erau goale , pentru ca ar fi fost rezervate pentru o nunta? Nunta la cofetărie ? E trasa de par chiar și pentru Oneștiul anilor ‘80.

Ei se grăbeau pe Oituz spre alimentara lui Staneata pentru ca se întâlniseră întâmplator ? Poftim ?!?

La Staneata mergeau toți ce voiau sa prindă ceva, era o destinație, sîngusta ținta, pentru ca el, era unicul din oraș căruia i se mai baga. Staneata avea repartizată o “ porție” mai mare decât la Pod, la Sfat, la Gheuri, la Orizont , la Mal, la Gara și la Pompieri, toate împreuna: adică chiar și 100 de oua ( doar 10-20 fisurate) și un calup mare de brânza , plus cel mai lung salam.

Unii zic ca era conectat sus, foarte sus, Scornicești - de sus , la cati cârnați avea.

Da! Da! Ai citit bine! Staneata știa pe cineva in Scornicești! Nu vreau sa exagerez spunând ca omul lui ar fi fost chiar “ fiul cel mai iubit al întregului popor”, dar era, in ordinea iubirii, cam al doilea.

Altfel cum sa explici abundenta de copite și urechi și alte organe ce se puteau procura doar la el ?

De asta, dacă Onesti ar fi avut o Mecca, era la Staneata. Cu tot respectul pentru religia musulmană, dar da, nu e deplasat, și noi ne-am fi scos papucii la intrare, sa știm ca prindem pungi cu spate de pui, ghiare și gât. Pipote și rinichi de porc dacă era Crăciunul.

Gabi P a fost văzut cu Simona de câteva ori, ceea ce , printr-o mutate magistrala, a adus pe Cerasela exact la nivelul meu, minus echilibrul pe țeava de gaze, ce eu avusesem timp sa îl deprind.

Viata e buna cu noi, ne da continuu semnale wifi ( acum) , atunci însă, ca sa pună capăt agoniei, pur și simplu a lămurit totul cu un gest. Intr-o zi Gabi P a fost văzut, de toată lumea, mergând alături de Simona, amândoi purtând tricouri roșii pe care scria mare si tare si clar si lat, cu alb de tipar, la ea GABI ( ceea ce era de înțeles, oricine ar fi purtat așa tricou) și la el.... încerc sa aman momentul când voi tasta asta.... asta e amânare .....

Amânare .....

Amânare ....

Pe tricoul lui scria - SIMONA.

( și asta e doar începutul ...)