Înainte de a împlini 10 ani, fiu- miu a deschis o afacere.
Pentru ca nu dadea bon fiscal și nici nu plătea taxe, nu am fi știut nimic, pana m-a sunat învățătoarea sa vin la școala.
Eu mi-am închipuit ca ma cheamă in legătura cu “ rrr” , sa discutam un plan pentru a-l înscrie la logopedul școlii, ceea ce pana la urma am și făcut, dar asta e alta poveste, despre cum au ajuns amândoi copii la terapie datorită unor turisti olandezi beți.
Deci, ne întoarcem cu povestea înapoi la telefonul învățătoarei.
Vezi tu, “ rrr” - ul nostru românesc este mult mai de treaba decât asta american.
R- ul nostru se duce la rau cu o rățușca și o rămurică se rostogolește pe dealurile verzi, e o litera simpatica, plină de voioșie. Odata ce te-ai dat cu el la vale, l-ai prins, e prietenul tău pe viața.
R-ul american umbla fălos cu pălărie de cowboy si limba ta ii face borurile alea ondulate-n sus. Asta e un Rrrrrr ca un mârâit de câine, de-ți face limba “pod din picioare”, cand se lasă din cerul gurii spre amigdale.
Deci m-am gândit ca ma cheamă pentru R, si mare surpriza, in loc sa vorbim la masa ei din fata clasei, m-a dus la banca lui fiu-mi și mi-a spus sa iau de acolo “ The change” ( bani mărunți ). M-a dojenit ea englezește ca sa nu ii mai dau bani cash pentru prânz, ci sa ii incarc pe card ca de obicei.
Ca sa nu-l bag in cine știe ce încurcătura, nu am mai explicat ca niciodată nu i-am dat la școala cash. Am tăcut, am luat banii: o hârtie de $5, trei de 1$ și câteva Quarters ( 25 cenți) și am promis ca ii incarc cardul.
Fiu-miu, care nu zicea bine R , se vede ca vorbea deja limbajul celor in Busines. Mi-a explicat ca el “ a făcut banii aia din extragerile loto “ (?!?).
Loto.
Adică, a luat o punga de hârtie, din aia maro și a pus in ea lucruri mărunte cum ar fi piese lego, radiere in diverse forme, jucării miniatura, soldăței și animale de la ferma, sau de la zoo, toate bine amestecate acolo in fundul pungii și niciodată văzute de ceilalți.
Fiecare copil plătea 25 cenți și era lăsat sa bage mâna, sa aleagă un obiect, sa spună ce este și apoi scotea mâna cu tot cu ceea ce a ales; dacă ghicise păstra jucăria, dacă nu, plătea și mai avea o extragere.
In pauze avea puțin timp, poate 2-3 extrageri, dar la programul de după , “after School care”, avea clientela ciorchine pe el, de a schimbat și punga de doua ori, ca se stresase hârtia de la atâtea extrageri.
Când a terminat de povestit despre “afacerea” lui , taica-su, a fost primul care si-a găsit cuvintele.
Am așteptat sa ii tina un discurs, un “ speech”, despre seriozitate și școala, dar el mi s-a adresat mie : “ ce păcat ca ai luat banii din banca lui, i-ai stricat monetarul “ ( so bad, you took his change and destroy his cash register). (?!?!)
Mi-am amintit povestea asta pentru ca azi, băiatul cu loteria in punga, face 18 ani, este emancipat cum ar fi; poate vota, poate purta arma, poate cumpara tutun, și mai ales se poate căsători 🙂
Aștept variante.
Life is Good ❤️
