Întâmplarea ( sau vreun studiu despre par) face ca in magazinul meu, vopseaua de par și hrana pentru câini sa fie pe același culoar.
De la înălțimea experienței de acum, pot spune ca atunci când ai in carutul de cumpărături un copil de cinci ani și vrei sa decizi între Loreal sau Clairol și între nuanțe neutre sau calde sau reci, ar fi bine sa ai ceva la îndemâna sa ții copilul ăla ocupat.
Ceea ce nu aveam atunci, așa ca a trebuit sa folosesc resursele existente, adică, pe raftul vecin, pungile cu mâncare pentru câini. Pungile astea, viu colorate și învelite in poze cu câini fericiti, limbi scoase, ochi inteligenți, blana lucioasa și canini ascuțiți, erau oarecum un punct de interes pentru copil, așa ca soluția părea cu atât mai fireasca.
Am văzut ca el privea atent pungile, însă interesul ( copiiilor și in dragoste) este bine știut, se stinge repede dacă nu este, in mod inteligent, alimentat.
In timp ce eram cu ochii pe nr 801 la Wella, ii aratam cu degetul, absenta, doar sa îl tin ocupat, ba o punga, ba alta întrebând , singura întrebare ce mi-a venit in minte, “ vrei sa îți iau punga asta ? Dar asta ? Dar asta ?
Pentru un timp se părea ca el analizează posibilitatea de a pune in căruț, deși noi nu avem câine, o punga cu un Collie sau alta cu doi pui de Yorkie. Si m-am felicitat pentru ceea ce numim “ to be resourceful”.
Însă, ca orice moment de pace, a durat, exact, un moment, si fiul meu a început, mormăind nemulțumit, sa refuze pungile “ nu, nu o vreau! Nu! Nici asta! Nu ! Nici asta! “
Apoi deodată, din senin, in liniștea și concentrarea ce însoțeste clienții ce au de bifat muștarul pe lista de cumpărături, in întreg magazinul, s-a auzit un glas de copil, un glas decis, un glas indignat, un glas ce vestea întregului univers:
“ MOM ! ! NO MORE DOG FOOD FOR ME !!!
