Ca sa ii tin ocupati in vacanța de vara, pe copiii mei aduși din Washington in Iași, i-am dus, firesc, la Palatul Copiilor pe bulevardul Carol.
Ei aveau 9 și 12 ani și clubul avea pentru categoria asta de vârsta, cursuri de “karting de agrement”.
Eu i-am înscris, dar la plecate, din nefericire, in curte, un afiș mare pe un placaj anunta in vopsea rosie:
“ATENTIE ! CADE TENCUIALA! “
Sotul meu l-a vazut.
Eu am refuzat sa ii traduc, pentru ca americanii nu înțeleg ca tencuielile noastre cad de juma’ de secol și asta nu ne zdruncina in vreun fel. El însă a captat privirea mea aruncată spre streașina și a descoperit starea deplorabila a pereților, așa ca a înțeles și singur.
S-a opus cu “No way! There is no way the kids will be exposed to this risk!” Inexplicabil a refuzat ca odraslele lui sa riște o bucata de tencuiala-n cap - mergând la club.
Ghinion.
Când o usa se inchide, alta se buseste de perete, și a noastră a fost la doua străzi mai jos, pe strada Lăpușneanu.
Anticarul Grumăzescu organiza pe strada asta un târg artizanal și acolo, la una dintre tarabe, printre săpun de casa și berete croșetate, ulei de cătina, plăcinte de casa și pirogravură, se afla D-na Otilia Bunduc cu o masa plină de origami 3D făcute de ea.
Otilia avea cam 50 de ani și lucrase proiectant la CUG, pana când combinatul a fost împachetat și trimis in China pentru a deveni cutii de conserve de mazare și sardine. El nu este pierdut, ni se întoarce acum acasă, câte un pic tuturor, in cămara și in debara, ca sarma de rufe, pioneze și capse și cuie, tirbusoane, balamale și titirezi.
Copiii mei au plăcut-o și pe ea și creațiile ei origami, și in timp ce cumpăram câteva, oportunitatea a început sa ne traga fățiș de mâneca, sa o vedem naibii odata.
Și am înțeles.
In loc sa luam “ peste” am propus doamnei sa ii învețe sa pescuiască, da, chiar ca in celebra zicere. Ea a fost de acord sa ia așa deodată, de pe strada, doi ucenici, cu plata pe ora.
Toată vara fiul meu, doar el, pentru ca “ fetita nu are răbdare” cum mi-a spus doamna, fiul meu deci, a mers la apartamentul ei pe strada Nicolina și a învățat sa facă din hârtie colorata micile triunghiuri ce se îmbina pentru a face figurinele de origami. Din hârtia de documente ce au fost făcute “taitei” la banca, se face par sau fanul din coșulețe sau nori sau iarba. Micile triunghiuri pot fi îmbinate pentru a crea chiar obiecte mari cum sunt corpurile de iluminat și tablourile.
Este o arta.
Dna Otilia i-a dat lecții cu răbdare și i-a dat prajituri si înghețată de casa, in spiritul ospitalității românești. Fiu-miu nu ar fi lipsit in nici un caz de la o lecție. Mergea pe jos, soare sau ploaie, jumate de cartier și a învățat sa deosebească blocul ei dintre toate zecile de blocuri absolut identice. La finalul verii nu doar ca erau “ prieteni”, ci chiar a plecat acasă cu o cutie plină de pudeli, flori, oameni de zăpada, roboței și instrumente muzicale, toate origami făcute de ei.
Fiul meu care se prezintă “ salut, sunt David, ce pot sa-ți vand ?” a început cum a ajuns, era in clasa a cincea, un business cu origami. Când piata ( școala) a fost saturată, totuși, copiii au venituri limitate, l-a convins pe taica-su sa ii facă cărți de vizita și sa meargă la târgul din oraș ce se tine in fiecare weekend.
In ziua târgului, fiu-miu părea preocupat și mi-a explicat ca are emoții pentru ca va fi cel mai tânăr comerciant și nu vrea sa fie overpower ( copleșit) de către ceilalți, toți adulti, așa ca sa ii caut costumul cu sacou și cămașă și cravata (?!)) , ca asta va purta , sa “ stand out” ( sa se evidențieze ).
Clienții au fost atrași ca un magnet de băiețelul in costum elegant ce vindea oregami. Marfa lui, deși stângace, a zburat de pe tejghea intr-o ora.
Urmarind traiectoria acestui moment, este clar ca de nu cădea tencuiala de pe Palatul Copiilor, el ar fi mers la karting și ar fi devenit pilot de formula 1, televizat, coplesit de glorie, dar n-ar fi vândut, niciodată un cățeluș origami 3 D, roz, cu musteti de la tocătorul BCR, cu cinci dolari.
Ceea ce ar fi fost o pierdere.
Life is Good ❤️
Comentarios