Porcul

Cand avem 5 ani, si inca eram singura la părinți , ai mei m-au luat in plimbare la Iași, in vizita la rude. Atunci am mers pentru prima data cu tramvaiul. Era alb cu roșu , zdrăngănea din toată tabla si am plecat cu el de la Gara pana in Tatarasi unde eram așteptați.

In acest tramvai, am stat in spate, acolo unde este un geam mare si o bara de inox cât latimea lui.

E magic pentru un copil venit din Onesti sa facă, precum Napoleon, doua lucruri deodată: sa meargă cu tramvaiul și sa se uite și pe geam. Orașul fugea, amețitor, pe sub mine.

Pe bara aia am pus jucăria ce o duceam cu mine peste tot, un porc.

El era facut dintr-un fel de plastic - cauciuc si înalt cam cat o sticla de 1 litru. Bine legat, avea costum albastru, cravata, pălărie, și in mod straniu era desculț. La porci se accepta.

Acest porc, spre deosebire de alții, cânta la un acordeon roșu. Eu fiind inca singura la părinți, se intelege ca ne puteam permite un porc cu acordeon roșu.

Din mare graba si copleșită de emoția primei plimbări cu tramvaiul, la stația " Doi băieți", de mâna cu mama, am coborât si AM UITAT PORCUL IN TRAMVAI!!!!

Cand ușile s-au închis brusc in spatele meu am știut ca se petrecuse o drama. L-am vazut pe geamul din spate departandu-se cu fata spre mine, cantand nepăsător la acordeon, pierzându-se in zare.

Călătorii din stația aia, de-ar fi luați serios la întrebări, inca și-ar aminti familia din provincie cu o fetița țipând " Porcul ! ! Porcul meu ! si încercând sa alerge dupa un tramvai ce se rostogolea impasibil spre Dancu.

Niciodata nu aveam sa il mai vad. Niciodata. Niciodata.

Se înțelege ca inca ma gandesc la el. Ma gândesc de fiecare data cand sunt într-un tramvai, tren, metro, autobuz, cand e vorba de porci, jumări, jucării, traume, copilărie, șoric, acordeoniști, cămăși albe, caltaboș, desculț, vizite la rude, muzica, pierderi majore.

Ei bine, ce crezi ?

Azi l-am găsit pe un site cu jucării vechi, și am trimis vorba familiei din țara sa îl cumpere.

Asta numesc eu succes in viata: îți pierzi porcul, perseverezi și cand nu ți-ar mai folosi la nimic, pentru happy ending, îl găsești.

Acum ma pot gândi in sfarsit la ceva mai mare, cum ar fi: tin minte ca aveam și o sanie din placaj ....