Cand esti unul in câteva mii, in orice resort din lume, poti ajunge la inima personalului de serviciu, dacă ii inviți in povestea ta.
Oamenii iubesc poveștile.
Dacă le faci o mărturisire: cum ca sotia e însărcinată, ca doamna care e cu noi are 99 de ani, ca e ziua fetiței , ca fiul tocmai a intrat la universitare, (toate astea au fost spuse recent), personalul îți sare in ajutor sau îți face o mică favoare, doar pentru ca a devenit parte din poveste.
Pentru poze însă avem abordarea asta: eu sau el mergem cu telefonul și rugam pe cineva sa ne facă o poza, apoi adăugăm șoptit “ I want to send it to his wife” ( “ to her husband “ daca este el cel care cere favoarea.)
Fără excepție, oamenii VOR sa facă cea mai compromițătoare poza ! Vor sa ne îmbrățișăm, sa ne sărutăm, așteaptă răbdători sa ne lipim unul de altul , lasă tot din mâna pentru a face poze perfecte 🙂
Oamenii sint amuzați de poveste, de ceea ce ar putea urma când poza va ajunge la soț/ soție. Pun pariu ca povestesc cuiva ce li s-a întâmplat azi 🙂
Dacă ne mai întâlnim prin stațiune, in zilele următoare, suntem ca și prieteni, ma întreabă “ ce a zis sotia lui ?” Și răspund “ vaiii, săracul ! a zis ca îl omoară când ajunge acasă!”
Și ne distram, ce complot și ce tărășenie am pus la cale :)). Se subînțelege ca eu-amanta, vrea sa-i dea un brânci bărbatului, sa-i tragă preșul de sub picioare, sa decidă între ea și nevasta-sa. Și ce ajutor mai bun exista decât cel venit chiar de la nevasta :)
Poate gluma pare a fi una nu tocmai inspirata, si e de înțeles. Oricine știe pe cineva căruia o întâmplare din asta, i-a adus durere, a simțit ca trădătorii sunt nesuferiți.
Noi însă, dupa 20 de ani de căsătorie, am câștigat dreptul de a face orice glume vrem pe seama noastră 🙂 . Avem in piept medalii primite pentru merite de genul “ am rezistat”, “ am fost de acord când nu eram“, “ am spus ca e delicios si am luat cărbune pe urma”, “ am acceptat ca 6 din 7 rafturi sunt ale ei”, etc, etc.
Asta e singura mea apărare.
Comentários