Am văzut in aeroport cea mai urâta păpușa in brațele unei fetițe drăguțe.
Păpușa asta, ciufulită și încruntată, mi-a adus aminte de o întâmplare.
Era 1992, eram economist la Moldova Universal in Iași și am mers pentru prima data la contractari de marfa. Astfel de întâlniri, între producători ( fabrici sau micii artizani ce apăruseră după 89) și comercianți, se țineau in extra-sezon la Eforie, in hoteluri aproape goale, friguroase, și cam scorojite. Rolul lor era de a ne pune in contact spre a lansa comenzi de marfa pentru sezon.
Departamentul de jucării era in “grija “mea ( pe partea de comercial) dar gestionara ce lucra la raion, pentru care urma sa comand marfa, doamna Râșcanu, era cu adevărat șefa. Trebuie sa spun și ca era harnică, dura, corecta și un zbir. In Wikipedia la cuvântul “ zbir” este poza ei.
Crede-ma! Nu ai fi vrut sa o scoți din pepeni pe doamna Rascanu. Repeta asta după mine. Chiar acum.
La contractari însă, departe de ea și lăsată liberă cu carnetul de comenzi al Universalului, am găsit, pe lângă fabricile mari de jucării, cu păpușile ca niște zâne de poveste și alte firme ce importau jucarii ca din revista, eu am găsit, la o masa mică, după un colț, o cooperație de pe undeva din Ardeal.
Oameni calzi cu vorba lor molcoma și dulce, aveau și palinca la ei, erau așa prietenoși, i-am îndrăgit imediat. Din păcate aveau niște păpuși cam urate, bejulii și simple. O mâna tremurata le desenase ochii cam spanchi, urechile inegale, gurițele cu semipareză, rochițele erau maronii amintind de penuria de după război. Le mai cădea un brat sau un picior, dar se puteau pune ușor inapoi, pentru ca apoi sa cada din nou.
Nici pe total, ca lot, nu arătau bine, inegale între ele, oscilație ce ar fi îngrijorat un comerciant cu experiența.
Însă, nu și pe mine.
Când am ascultat și povestea lor, ca erau făcute de o cooperație a persoanelor cu handicap ( coop invalizilor cred ca se numeau pe atunci), fără sa mai am vreun dubiu, am scos caietul, am deschis pagina noua, ștampila rotundă in colț, am scris 500 de bucăți, am semnat și am lansat comanda.
Chiar și acum după atâția ani îmi amintesc fetele lor imbujorate. M-au îmbrățișat, m-au sărutat pe obraji, am fost sigura ca exact așa fac toți furnizorii la contractari.
Și mi-a plăcut mult atmosfera asta.
O luna mai târziu a aterizat la Moldova Universal un colet mare, cam boțit, plin ochi cu 500 de păpuși. Sosirea lor a avut impact.
De fapt a avut răsunet, la propriu, prin tipatul de groaza al doamnei Rascanu, de la subsolul unde se făcea Recepția, pana la biroul directorului, etaj superior.
Toți care erau pe hol la o tigara au încremenit. Unii au crezut ca a luat ceva foc, alții ca a fost atacată casieria.
In biroul directorului am si fost chemată, eu, total 50 kg, palida var și doamna Rascanu, nu dau nr la kg, nu este relevant și nici politicos, dau însă culoarea : roșie purpura.
Un brat de păpuși cu ochii zbanghii, îmbrăcate in rochițe maro de criza, erau răsturnate peste biroul directorial, el, un adevăr gentleman, privindu-le trist, iar ea cu mâinile in sold, repetând “ cum sa fac vânzare ? Cum o sa vand așa ceva ?!? Domnule director: SE SPERIE COPIII !!! Domnule director, se pisa noaptea in pat de frica lor !!!”
Avea dreptate!
Pentru ca erau ieftine, păpușile s-au vândut primele, cineva le-a luat, pe toate deodată, sa facă o sponsorizare in Republica Moldova. Moldovenii nu aveau bani și făceau troc, ne-au dat la schimb televizoare color. Magazinul nostru avea și un stoc mare de prezervative ( la raionul de cosmetice, ciudat, dar acolo erau) și au fost oferite la schimb, dar delegația, după ce le-a privit, roșii in obraji, s-au sfătuit in rusește și ne-au refuzat cu “ lăsați, lăsați, ca la noi nu sa poarta” și au ales păpușile mele. Logica ne spune ca dacă tot “nu sa poarta”, se ivesc copiii și se vand jucăriile.
Se prea poate ca primul tv color al unor ieșeni sa fi fost parte din acest schimb de marfa, istoric :))
Dna Rascanu a făcut vânzare, m-a iertat, chiar am ajuns sa ne îndrăgim, si apoi eu am plecat in lume, singura, sa duc mai departe trauma păpușilor urate.
Life is Good ❤️
