Vecinul meu mi-a spus ca și prietenul lui este de origine romană, ca are un străbunic, deci rădăcini vechi, și ar vrea sa ma roage ceva.
Era timpul comunicărilor prin email, și omul mi-a scris din Philadelphia un mesaj lung, elegant bine asezonat cu fapte, date și sentimente despre familia lui îndepărtată, despre care știa doar frânturi.
Cel mai prețios lucru pe care îl avea era o scrisoare a acestui străbunic și aici voia sa ajungă, m-a rugat sa i-o traduc.
Bunicul, spune el, a fost erou de război, după cum circula vorba in familia lor in care nimeni nu putea citi scrisoarea, dar toti își aminteau ca așa a spus străbunica - bunicii și bunica- părinților și linia continua. Era cum ar fi o scrisoare de pe front, un document istoric prețios.
Era prin anul 2000 și romanii erau rari pe aici, dar nici omul nostru nu a făcut cu adevărat un efort sa caute un traducător.
Pe scurt mi-a dat scrisoarea pe email și am citit-o cu inima plină de bucurie ca urma sa confirm familiei rădăcinile lor eroice.
Într-un scris de mâna frumos, semn ca omul fusese educat, scrisoarea dadea indicații soției despre treburi in gospodărie și despre cei trei copiii. Le descria locuința in care stătea, in Ploiești, unde se afla într-un fel de detasare ( la campurile petroliere cred). Se pare ca locuia in chirie, pentru ca descria o casa friguroasă și se lamenta de starea ei. Își încuraja sotia ca un an va trece repede și încheia cu indicații clare cum sa facă sa ii trimită o plapuma.
O plapuma muștar ca sa fiu precisa.
Asta era tot.
Crezi ca am putut strica inima acestor oameni din Philadelphia ? Am compus cea mai eroica scrisoare de pe front și am trimis emailul cu sentimentul ca străbunicul, acolo in spirit îmi datorează una mare!
Sper doar sa nu le treacă urmașilor prin cap, acum , in epoca google, sa dea un text translate, sa lase lumea, deja săraca,
cu un erou in minus.
Comments