Vecina mea, doamna Hiloti, avea 70 și ceva de ani și arata ca bunica- detectiv din romanele polițiste. Locuiam pe același etaj și ne-am împrietenit repede pentru ca eu nu aveam telefon ( dura o viața de om sa îți instaleze unul) iar ea se temea sa nu alunece pe polei. Ar fi fost greu sa nu ne împrietenim; ne separau doar o usa și juma’ de secol.
Eu trebuia sa- mi scot afara câinele și in drum, ii luam și ei pâine, aripioare sau iaurt, după cum era comanda.
Ea in schimb, trebuia sa îmi spună, la cele mai neașteptate ore, dacă in varza se pune morcov și daca trebuie tăiat sau ras și in păstăi se pune usturoiul la fiert sau la final si dacă pui usturoi, pui smântâna sau sos de tomate ?
As fi sunat pe mama ( care imi arătase de zeci de ori pe cand nu ma interesa ce se pune in oala), dar cum spuneam, nu aveam telefon. Dna Hiloti era surogat de prietena- mama- mentor culinar - vecina ideală.
Când mi-a făcut curte un baiat din Piatra, ea mi-a zis sa ii dau numărul ei ca el sa ma poata suna și ea sa ma aducă la receptor.
Asta a fost simplu, dar apoi mi-a plăcut mie de alt băiat și a trebuit sa facem un plan când sa ma cheme și când nu și cui sa spună ca nu sunt acasă.
“ Dar vorbește Draga cu el! Vino sa vorbești! Te-a mai sunat azi de doua ori! Cum sa ii spun ca NU ești, dacă ești ?!”
Și tot așa cum ea m-a învățat sa fac placinta cu visine, eu am învățat-o ca băiatul care afla ca sâmbătă seara ești acasă făcând nimic, este foarte probabil sa nu te mai sune niciodată, ca el vrea sa vâneze căprioare vii care fug iute, nu vrea sa le găsescă leșinate prin frunziș.
Ea a înțeles cum sta treaba ( generația asta) și a fost cu multă abilitate managerul “vânătorilor” mei, care nu puteau sa pună la îndoiala cum m-a văzut ea plecând , îmbrăcată frumos, pe la 9 seara.
Apoi venea la mine, ea in capot, eu in pijama, și mancand înghețată ne felicitam una pe alta cât de mult l-am făcut pe el sa se îndrăgostească.
Cel mai adesea el vana, fără regrete, alta căprioară. Dar asta e alta poveste.
Aceste rânduri sunt un gând drag pentru toate femeile și vecinele lor. Norocul ne vine uneori îmbrăcat in capot.
📷
Comments