Noi nu știm ce vârsta avem. Cineva de 80 de ani, in toate mințile și foarte înfipt in realitate , după decesul soțului numărul doi, mi-a mărturisit ca nu crede ca se va mai căsători a treia oară. Consternata am ridicat, imaginar, brațul de la pick-up și marșul nupțial al lui Mendelssohn a frânat brusc cu in scrâșnet.
In parc, o fetita de 4 ani mi-a spus ca se va căsători cu Ben, băiatul de acolo, uite-l calare pe aligator și mi-a descris exact rochia de mireasa ce o va purta. Apoi și-a luat suzeta și a plecat spre Scooby Doo.
Romani in vârsta de 50 de ani își cumpara cavou și seturi de prosoape pentru “ poduri”. Americani de 75 de ani își iau Harley Davidson și împrumuta un milion sa îsi cumpere casa visata la ocean.
Noi nu știm ce vârsta avem. Conduc pe HOV line ( banda de pe autostrada dedicată mașinilor cu 2 + pasageri) deși sunt singura in mașina și risc $619 amenda. Am verificat si știu exact. Conduc pe banda asta bineînțeles cu o explicație gata pregătită in cazul nefericit ca m-ar opri poliția. Nu m-a oprit niciodată.
Regula este ca trebuie sa fie cel puțin doi in mașina pentru a merge pe banda HOV ( high occupancy vehicle) si americanii respecta regula, stau răbdători in trafic pe celelalte trei benzi, in timp ce asta este goală. Îmi plac regulile și totul e fluidizat când toți le respectam. Sunt pentru reguli cu excepția acestei benzi ce sta goală și sfidează cu pustietatea ei cozile lungi de mașini înghesuite pe benzile vecine. Banda asta e goală pentru ca aici nimeni nu merge cu altcineva in mașina. Singurele vehicule cu doi sau mai mulți pasageri sunt autobuzele ce duc pensionarii la mall sau la Casino și utilitarele ce duc un meșter și un ajutor la o intervenție. Pe autostrada nu exista autobuze de transport in comun.
Daca ma oprește poliția am tot dialogul exersat in minte: “ Good evening, officer! Apparently I am by myself, but let me show you something “ si la momentum asta as scoate din geanta fâșia aceea de hârtie ca un vechi film foto, care ți-o da la ecograf când ești însărcinată și vezi pentru prima data copilul. El abia arată ca o veverița intr-o scorbura ( nu am văzut niciodată o veverița intr/o scorbura, dar așa trebuie sa arate precum embrionul asta pe fotografia de la ecograf) însă impactul acestei prime imagini este imens. Se vede inima, uite punctul asta negru și parca mânuțele ar fi aici.
Am păstrat-o din 2004 într-un plic și a rămas intacta. Este biletul meu pentru a scapa de trafic. Americanii apreciază o poveste buna. A fi “doi in una “ pe banda asta de mers, e trasa de coada, dar rămâne o poveste sensibila cu doua inimi in aceeași mașina. Plus ca se creaza necesarul grad de ocupare - doi. Exact cum cere regula.
Niciun polițist nu amendează o femeie însărcinată pentru ca încă nu a născut , sa vadă el doi la ochi, adică patru.
Dar povestea mea e pe margine de prăpastie de mult timp. Cu toată flexibilitatea medicinei , însărcinatele de 50 de ani sunt tot mai rare și dacă exista, se afla conectate la tuburi și imobilizate la pat, nu conduc grăbite pe Highway la 6 pm.
Totuși merg pe banda HOV cu sufletul la gura și cu explicația asta ce devine tot mai deplasata, doar pentru ca nici eu nu mai știu ce vârsta am.
